Solutia finala[Emo story]

acesta este primul meu fic...
asa ca nu fiti ingaduitori... astept sugestii, sfaturi, si cat mai multe critici

Capitolul I - Lacrimi

Afara totul era acoperit cu mici stelute fragile, albe si pure ca luna, ce palpaia disperata in bezna care acoperea intreg orasul. Fulgii de zapada erau purtati de o briza usoara, ce devenea din ce in ce mai furioasa precum crivatul. Dansau in lumina felinarelor, dar intr-un final cadeau pe pamantul rece. Erau atat de tristi ca nu se mai puteau bucura de vant, incat se transformau in picaturi de apa.
Intr-o camera intrunecata, unde lumina disparuse complet, statea intr-un colt al camerei, o fata. Era singura si disperata avand doar intunericul ce-i dizolva lacrimile si...un cutit. Parul lung si albastru ii era ravasit precum valurile marii involburate si nervoase ce se avantau in stancile ascutite. Ochii ii erau verzi precum acele bradului, care emanau raceala si disperare. De obicei avea o privire vesela si puteai simti cum ochii sai gingasi transmit numai fericire. Acum acea privire disparuse, fiind inlocuita cu lacrimi amare si strigate de disperare. Genele negre ca si intunericul ce o inconjura ii secerau lacrimile, trasformandu-le in in mici picaturi ce se dizolvau cand atingeau suprafata fina si moale a covorului. Isi inchise din nou ochii, strangandu-si picioarele langa trup. Statea ghemuita, tinand cu putere obiectul ascutit din mana stanga. Amintirile din acea seara ii treceau vijelios prin minte...
Flashback
- Yuka...nu mai esti cea care ai fost...imi pare rau, dar...nu putem fi impreuna...
Fata se uita uimita la el... credeam ca e doar o gluma, desi stia ca baiatul nu ar spune niciodata asa ceva daca nu ar vorbi serios.
- Kay... doar nu vorbesti serios, nu? Stiu cat de mult ma iubesti, nu ai putea sa-mi faci niciodata rau. Tu m-ai aparat in acei patru ani de cosmar! Mi-ai readus zambetul... Stiu cat de mult tii la mine! Nu ma poti parasi! tipa fata disperata, sperand in continuare ca e doar o gluma.
- Ti-am readus zambetul..., repeta baiatul nostalgic.
Ochii lui verzi priveau asfaltul, refuzand sa intalneasca privirea disperata a fetei. Emanau atat de multa tristete incat se temea sa nu-i fie chipul invaluit de lacrimi. Parul sau brunet ii acoperea ochii suavi, iar cateva fire ii atingeau buzele moi si fine,care provocau atat de multa durere fiintei pe care o iubea. Purta o bluza neagra, grosa, iar peste aceasta avea o geaca de aceeasi culoare.Blugii sai bleumarin erau taiati in cateva locuri, prin care se putea observa zgarieturile si vanataile care le avea pe picioare. Totul din cauza ca se batuse,intr-un club cu un baiat caruia Yuka ii promisese acum cateva zile ca se va culca cu el, pentru o suma frumusica de bani.
-...mi-as dori sa fie adevarat,continua el.Dar, dupa ce am terminat scoala generala, amandoi am luat-o pe drumuri diferite. Si imi pare atat de rau ca m-am despartit de micul meu inger. Trebuia sa raman langa tine...e numai vina mea ca te-ai transformat intr-un monstru.
- Kay...ce tot spui? Mi-am schimbat infatisarea...dar nimic mai mult... cum poti spune ca am devenit un mon...
- Pe cine incerci sa pacalesti?! tipa baiatul, incat fata tresari. Yuka pe care o stiu eu nu s-ar fi drogat niciodata! Ea nu fuma, si nu umbla prin cluburi toata noaptea. Nu s-ar fi imprietenit niciodata cu niste huligani care umpla numai pentru placerile trupesti. Acea Yuka nu ar fi maltratat pe cineva, sau sa se culce cu primul baiat pe care il intalneste intr-un club!
Acele cuvinte o raneau enorm pe fata. Simtea cum inima ii este sfasiata incetul cu incetul, de baiatul care la iubit in urma cu patru ani, desi abia acum incepea sa realizeze asta. Ochii sai sclipitori si veseli erau invaluiti de lacrmi.Kay se uita la cat de mult a putut sa o raneasca, dar trebuia sa-si alunge sentimentul de mila si vinovatie. Era nevoit sa-si puna masca de baiat dur, ca s-o alunge pe fata de care se indragostise.
- Ingerul meu a disparut in urma cu trei ani.Demonul l-a devorat...sau poate inca m-ai exista, spuse baiatul imbratisand-o pentru ultima oara pe fata.
Ii dadu drumul si se indeparta, iar doua lacrimi de vinovatie aparura. Yuka il privea cum se indeparteaza; tipa...dar baiatul nu se intoarse. Stia prea bine ca era adevarat ce a spus. Vechea Yuka nu ar fi facut niciodata acele lucruri, dar acum era prea tarziu sa se schimbe...
End of flashback

Fata continua sa planga in camera intunecata. Mai striga inca o data numele baiatul la care tinea atat de mult, apoi stranse cutitul ce-l tinea in mana dreapta si...


cam atat pentru moment
cateva poze cu personajele:
Yuka: https://2img.net/h/i435.photobucket.com/albums/qq79/vampire_yume/Yuka.jpg
Kay: https://2img.net/h/i435.photobucket.com/albums/qq79/vampire_yume/untitled.jpg

Yay nee...ai talent *hugs*
Personajele sunt adorabile imi plac pozele pe care le-ai ales in special cea cu Hatsune Miku (Vocaloid) pentru Yuka si cea cu Ayumu (Spiral...parca) pentru Kay.
Imi place mult ca ai adaugat descriere si ai facut povestea mai interesanta ^^.
Btw...succes si stept next-ul

Ai talent intr-adevar !
Imi plac mult toate metaforelele, epitetele si comparatiile folosite.
Povestea este interesanta ... dar sper ca ea sa nu se sinucida .
Apropo de poze... Ma gandesc daca s-ar potrivi Miku & Ayumu ...

Abia astept urmatorul capitol !

multumesc mult pentru com...


Capitolul II - Trecutul reinvie

Un lichid rosu curgea din mana ei stanga. Culoarea aceea minunata, care de obicei o aveau trandafirii, simbolul dragostei; nu mai era atat de frumoasa pe mana fetei. Acum pentru ea rosul nu insemna iubire, ci tristete profunda si disperare. Cu privirea incetosata din cauza lacrimilor se uita la lichidul cei curgea din vene. Avea atat de multa nevoie de el ca sa traiasca, lucrul fara de care omul nu poate trai... sangele. Era constienta ca pierderea acestuia ii putea aduce moartea, dar nu-i pasa, era singurul mod de a redeveni ce a fost. Singurul mod in care amintirile si durerea ce a avut-o in trecut puteau fi trezite la realitate.
Sangele curgea din ce in ce mai mult, prelingandu-se pe degetele fine ale fetei, ramase imobile din cauza durereii. Ajungand pe covorul negru si sinistru, ce parea un abis intunecat care absoarbe fiecare picatura pretioasa, precum un vampir. Mai admira inca o data acea rana, care ii provoca atat durere fizica cat si placere sufleteasca,simbolul durerii ei.Apoi isi indrepta privirea catre mana dreapta in care tinea cutitul. Incheietura incepu sa-i tremure brusc, cand observa o veche cicatrice de pe mana. Amintirile de acum sapte ani o bantuiau din nou...
Flashback
O mica fetita de vreo zece ani, statea ghemuita in acelasi colt intunecat. Avea parul negru si lung precum cel mai intunecat abis si la fel de ravasit. Plangea si tipa, tinand un cutit in mana stanga, care ii tremura necontrolat. Nu mai suporta toata acea durere care ii era implantata zilnic in suflet de catre colegii ei. Era plina de vanatai si zgarieturi, niste rani aparent minore; doar ca cel care sangera cu adevarat era sufletul ei. Se intreba mereu "Cu ce a gresit de era maltratata de colegi"; Ce a facut sa fie tratata mai rau decat un animal aflat la ananghie". Chiar daca incerca sa ignore adevarul, nu reusea. Stia ca singurului motiv pentru care era tratata astfel era pur si simplu pentru distractie si placere. Oamenii sunt niste creaturi care adora sa-i faca pe ceilalti sa se simta mizerabil, iar colegii ei reusisera pe deplin, astfel incat fata ajunse sa recurga la ultima solutie salvatoare. Nu avea pe nimeni in care sa aiba incredere, cineva care sa o salveze din bezna si lacrimi, prefera sa se sinucida decat sa mai traiasca inca o zi de cosmar.
Ochii sai verzi emanau aceeasi tristete si disperare, de a scapa de aceasta viata, care parea sora cu iadul. Isi ridica cutitul acoperit de lacrimile incolore, pana in dreptul inimii, care pulsa haotic. Scoase un ultim geamat, ducandu-si repede cutitul spre organul care batea puternic dar...
Se auzi o melodie ritmata, dar in aceasi timp sadica; era telefonul mobil. Se sperie ingrozitor astfel incat cutitul ii scapa din mana. Simtea durere, dar nu in inima ci in mana dreapta, din care izvorase sange. Telefonul tot continua sa sune, asa ca se ridica dezamagita luandu-l de pe pat.
- Yuka! se auzi o voce vesela si blanda, cand copila raspunse la apel. Imi cer scuze ca te sun la o ora atat de tarzie, dar vroiam sa stiu daca ai doresti ca maine sa mergem la patinuar?
Fata amuti. Se intoarse si privi cutitul, obicetul cu care era sa-si puna capat zilelor. In acele momente de anxietate, uitase complet de baiatul care o considera amica. Singura fiinta care nu a ranit-o, si a incercat sa-i ia apararea. Kay, cel care a facut-o din nou sa zambeasca.
- Kay..., murmura aceasta in timp ce lacrimi amare ii invadau chipul. Kay imi pare atat de rau! Nu am vrut iti jur!
Baiatul ramase nedumerit, se intreba cu ce gresise de a facut-o pe copila sa planga, desi pe el punea stapanire nu un sentiment de nedumerire, ci unul de teama. Teama de raspunsul ce-l va primi de la fata, dupa ce o va calma.
End of flashback

Mai privi nostalgica inca o data cicatricea, care ii trezea atatea amintiri.Inca isi mai amintea suspinele si lacrimile de fetita inocenta si penibila care le-a avut in seara aceea. Vocea blanda a lui Kay sau mai bine zis a ingerului care a aparat-o atata vreme, si care a ajutat-o in momentele critice. Acum realiza cat de mult a gresit ca a avut incredere in acel baiat, un demon cu chip de inger. Cel care a facut-o sa zambeasca timp de patru ani in scoala generala, iar apoi dupa trei ani de absenta se intoarce din umbre prefacandu-se ca inca ii mai pasa. Se simtea oribil ca inca mai nutrea acele sentimentele copilaresti fata de baiatul care a tradat-o.
- Pe cine incerc sa pacalesc! tipa aceasta dintr-o data aruncand cutitul patat cu sentimente de frica si durere. Nu el ma tradat! Kay... imi pare atat de rau ca te-am dezamagit!
Stia prea bine ca aceste cuvinte nu isi mai aveau rostul. Ingerul o parasise, si totul era din vina comportamentului ei. Sentimentul de vinovatie puse din nou stapanire pe ea, in timp ce lacrimile se prelingeau de pe chip pe mana care sangera. Fiecare picatura, deschidea noi amintiri dureroase, noi regrete si visuri imposibile. Se ridica incet din coltul lacrimilor si durereii, indreptandu-se catre pat. Fiecare pas era dureros, simtea ca numai poate inainta in viitor, dorea ca totul sa se termine. Ridica din nou cutitul pe care il arunca-se cu cateva momente in urma, uitandu-se trista la sangele ce picura de pe el.