Ah! my Goddess-general

Introducere
Printre anime-urile care au facut furori in anul 2005, se numara si Ah! My Goddess,
(sau mai simplu, AMG), iar in acest articol vom prezenta seria TV.
Totul a pornit de la o serie de 5 OVA-uri, lansate in 1993-1994, careia
i-a urmat in 2000 filmul, iar in 2005 a fost realizat si serialul TV.
Pe parcurs, in 1998, a aparut mini-serialul *alternativ* Adventures of the Mini Goddesses,
cu zeitele jucause si miniaturizate. Succesul inregistrat pe parcursul
acestor ani a fost atat de mare, incat milioane de fani au asteptat cu
sufletul la gura aparitia seriei televizate. Si asta pentru ca AMG are
multe de oferit, si e adresat in special adolescentilor... cu probleme
sentimentale :). Pregatiti-va, asadar, sa fiti bombardati cu doze mari
de cuteness, si sa vedeti o poveste de dragoste remarcabila.
Ce-as vrea sa adaug este ca inceputul acestui serial coincide cu momentul in
care am devenit un anime watcher "pro" si m-am gandit sa fac reviewuri
la ceea ce vad. De atunci astept sa facem acest review, de unde si
natura speciala a lui.
Intr-un fel, putem spune ca acest site a fost facut pentru acest review.
Poveste
Ah!My Goddess il are ca personaj principal pe Keichi Morisato. Keichi este
student la o universitate tehnica din Tokyo, si este pasionat de masini
si motociclete. Mai mult este chiar in clubul de specific auto de la
universitate - unde are ca "senpai" doi indivizi infricosatori si
foarte amuzanti. Veti intelege mai bine cand ii veti vedea :P.
Keichi
are o problema - cu fetele. Si e convins ca motivul pentru care fetele
nu il plac este inaltimea lui - este cu adevarat mic pentru un baiat de
varsta lui. Intre asta, senpai-ii autoritari care-l pun la treaba, si o
situatie financiara nu tocmai buna, viata lui Keichi nu e
extraordinara, dar, dupa cum va asteptati, lucrurile o sa se schimbe...

Intr-o seara, Keichi formeaza un numar de telefon - dar greseste, si, la
celalalt capat al firului raspunde "Goddess Relief Office" unde o voce
de fata ii spune ca "vom fi la dumneavoastra in cateva momente". Acest
lucru se si intampla cand, cateva secunde mai tarziu, Belldandy, o fata
foarte simpatica, patrunde prin oglinda in camera lui.
Ca in toate bancurile cu pestisori aurii vorbitori, Belldandy ii ofera
sa-i indeplineasca o dorinta. Keichi, cam neincrezator in toata
povestea isi doreste... ca Belldandy sa ramana cu el pentru totdeauna.
Ce sa vezi, dorinta este indeplinita, Belldandy da un telefon sa
confirme, si... asa incepe relatia intre cei doi.
In restul episoadelor, Belldandy si Keichi vor evolua in relatia lor,
indragostindu-se din ce in ce mai mult unul de celelalt. Lucrurile
devin din ce in ce mai interesante pe masura ce "familia" se mareste -
odata cu venirea surorilor lui Belldandy, mai intai Urd (care este,
dupa parerea noastra "evil but in a good way") si Skuld ("good but in
an evil way"). Si de parca a locui cu trei zeite nu e suficient, din
cand in cand mai e pe-acolo si Megumi, sora lui Keichi. Aceste
personaje sunt elementul care tine serialul in picioare de-a lungul
celor 24 de episoade.
Episoadele urmaresc fie relatia dintre
Keichi si Belldandy, nazbatiile lui Skuld, sau mischieful provocat de
Urd, fie prezinta aventuri amuzante si interesante prin care
personajele. Firul epic global al povestii nu prea se vede in primele
19-20 de episoade :)) dar serialul e dragut si interesant fiecare
episod in felul lui. Spre sfarsit, lucrurile capata o poveste, there's
the big battle, s.a.m.d. dar sa nu va stricam placerea.
Dragostea lui Keichi pentru Belldandy va trebui sa infrunte multe obstacole,
printre care situatia financiara *batuta in cuie* a lui Keichi, invidia
colegilor sai, regulile Ceresti, si multe altele, pe care le veti
descoperi in serial. Oricum, eroii nostri sunt hotarati in ceea ce
priveste sentimentele lor, si sunt intotdeauna binecuvantati cu un
noroc ceresc (e si din "vina" lui Belldandy :).
Grafica
Grafica este, in general foarte reusita, si apar destul de des eye-candy
(interventia zeitelor sub forma de magie are nevoie de efecte speciale,
nu? :).
Pentru inceput, scenele mi-au dat *senzatia de lumina*, pentru ca asta e
tendinta generala a graficii: de a fi foarte luminoasa. Si de aceea, in
timpul zilei, mereu straluceste soarele, dar aveti si ocazii de a vedea
asfintituri mirifice, cand totul e scaldat in lumina puternic
rosiatica. Sunt si scene pe timp de noapte, si am ramas cu impresia ca
au echilibrat episoadele astfel incat sa aiba acoperite toate
perioadele din zi. Actiunea se petrece in orasul lui Keichi, iar zona a
fost impanzita cu locatii interesante: institutul tehnologic unde
studiaza, templul unde locuiesc, parcuri, plaja, si chiar si o zona
desertica unde au loc curse de raliu.
Efectele grafice nu sunt chiar atat de breath-taking pe cat ma asteptam, iar in
unele cazuri grafica 3D a fost exagerata in detaliu, si rezultatul nu e
chiar estetic, ci doar da senzatia de complicat -> e vorba de
inelele si rotitele care apar in "software"-ul Raiului, dar in rest,
apar multe efecte de glow. Cele mai frumoase scene sunt cele in care
incep sa pluteasca pene de inger "pe aripile vantului" atunci cand are
loc o magie mai puternica.
Vestimentatia de zeita e primul lucru care uimeste, pentru ca seamana foarte mult cu
imbracamintea unor... printese de origine orientala, ceva gen "Rapirea
din Serai" - asta in cazul lui Belldandy. De fapt, personajele au
fiecare o vestimentatie speciala, inspirata de personalitatea lor. Mie
mi-au placut foarte mult manusile lui Belldandy. Mi s-au parut cam
ciudate semnele acelea albastre de pe fata (iarasi, personalizate), si
m-am mirat ca nu observa nici un personaj acest lucru.
Intr-adevar grafica este impresionanta, iar "senzatia de lumina" este foarte
intentionata, pentru ca acesta este stilul serialului - happy and
up-beat - exact ca personalitatea lui Belldandy.
In ceea ce priveste aspectul 3d al software-ului din rai, mie chiar mi-a placut
ideea, si stilul complicat, cu tone de mici detalii - nu putea sa fie
simplu sa "run" Heaven, nu?
Sunet
Vocile personajelor sunt, in general, foarte bine alese, dar - parca le
lipseste ceva. Nu-i nimic de care sa ma plang cu adevarat, dar nici nu
pot sa spun ca m-au impresionat in mod deosebit, in special
comparandu-le cu performantele actoricesti din alte anime-uri. Pe de
alta parte, pentru un serial anime, este destul de bine.
Dar lucrurile devin cu adevarat interesante atunci cand vorbim de muzica.
In primul rand, opening theme-ul este deosebit de bun, probabil cel mai
bun dintre cele ascultate de mine pana acum. Chiisa na Hane (Little
feather) se numeste si este cantat de Youko Ishida, si a devenit, cel
putin pentru noi (si sunt convins ca Gabi va fi de-acord) un fel de
model la care raportam alte anime songs. Influentele irlandeze, vocea
angelica a lui Youko si sunetul clar, natural, care arata ca melodia nu
a fost realizata, ca multe altele, la un sintetizator, contribuie la un
Opening foarte bun.
Melodia de final este in prima jumatate Negai, tot cantata de Youko Ishida, o melodie de asemenea buna, iar in
a doua jumatate aceasta se schimba intr-o melodie care mi-a placut mai putin, dar e OK.
In ceea ce priveste coloana sonora efectiva, as zice ca in timpul
serialului mi s-a parut de nivel mediu. Adica nu m-a impresionat dar
nici nu m-a dezamagit si este, in general, destul de prezenta si bine
aleasa. Pe de alta parte, cand am luat coloana sonora completa (2
CD-uri) am descoperit pe ea cel putin 5-6 piese foarte frumoase pe care
nu le-am sesizat in serial. Probabil ca producatorii nu le-au folosit
asa de mult, ceea ce e pacat.
Trebuie sa recunosc ca nu sunt multe anime-uri la care astept sa se deruleze
partea de inceput, cu intro-ul. La AMG totusi, mi-a placut melodia de
cum am auzit-o, si asa ca de fiecare data o cantam (desi nu am reusit
sa o retin).
Mie mi-au placut melodiile bagate in micile pauze inserate in episoade, si in general, sunetele funny de pe fundal, atunci cand Keichi sau Skuld
faceau vreo boacana. Cea mai bine realizata voce mi s-a parut cea a...
unuia dintre sempai-ii lui Keichi, atunci cand il striga pe tonul acela
nervos :P In rest, vocile se potrivesc cu caracterul personajelor (Urd
chiar e provocatoare, iar Skuld se plange tot timpul) si mi-au placut
in special scenele cand canta Belldandy cu vocea ei angelica.
Parerea mea:
Daca este sa compar cu OVA-ul si Filmul, as
spune ca serialul TV reprezinta un progres mare fata de OVA, in special
ca aspect si mod de realizare. Desigur, epic vorbind, OVA-ul poate
parea superior dar asta datorita faptului ca in momentul in care
"intinzi" o poveste, si asa nu prea complicata epic, de la 5 episoade,
la 24, epicul are de suferit.
Daca vreti ceva cu un fir epic bine definit SI nivelul grafic al acestui serial, filmul Ah! My Goddess este foarte recomandat. Atentie, insa! Actiunea din film se desfasoara undeva DUPA cea din Serialul TV si OVA.
Comparandu-l cu Manga-urile, serialul TV se apropie mult mai mult de acestea decat OVA-ul care pare un fel de conspect al povestii.
Serialuleste, in mod sigur, unul de personaje. Nu-l urmaresti pentru poveste
sau setting cat pentru a vedea personajele, si este foarte bine
realizat din acest punct de vedere. Acestea fiind spuse, sunt putin
nemultumit de Belldandy care este in serial parca mai "blonda"
decat in OVA/Film/Manga, dupa cum zicea cineva pe net. Necunoscatoare,
good-hearted, naiva, dar uneori parca exagerat.
In plus, trebuie sa recunoastem ca serialul scade o perioada in valoare,
undeva prin jurul episoadelor 14-17, dar revine destul de bine dupa.
Sfarsitul este romantic si bun, asa cum se preteaza pentru un astfel de
serial, si, desi nu exceleaza nici aici (tine tot de firul epic relativ
fad), este un sfarsit frumos.



Sursa:
http://animeuri.blogspot.com